Un exemplu simplu este un nume de boală cum ar fi ``holera''. Ce spunem de fapt prin acest nume este că (probabil pe baza examinării, investigaţiilor şi contextului epidemiologic) cea mai rezonabilă predicţie pe care o putem face despre un pacient care ar ``avea boala'' este că va evolua conform tabloului clinic al holerei, dacă este lăsat netratat (cu risc de deshidratare fatală prin diaree) sau că va putea răspunde la tratament de rehidratare sau la tratament etiologic specific holerei în modul prezis în literatura de specialitate pentru această boală.

În sensul de mai sus, capitolul clasic al unei cărţi de medicină clinică este o descriere a unui model clinic: importanţă (prevalenţă, gravitate), condiţii în care este aplicabil (aspecte clinice, examene paraclinice---care ridică suspiciunea aplicabilităţii, metode de diagnostic---care stabilesc argumente suficiente pentru a valida aplicabilitate), evoluţie şi prognostic (predicţiile propriuzise), etiologie şi patogeneză (o explicaţie a argumentelor ştiinţifice pe baza cărora se face această predicţie) şi tratament (predicţii suplimentare ale evoluţiei în condiţiile anumitor măsuri terapeutice).

Termenul de ``model clinic'' care încadrează metodologia predictivă în sine, a început să fie folosită pe scară mai largă de prin anul 1976. Sensul obişnuit, când termenul nu este subînţeles, este de instrument logic sau matematic dezvoltat explicit în scopul efectuării unui prognostic patologic.

Acest site conţine link-uri la resurse privind modelele clinice, cea mai mare parte a conţinutului fiind în limba engleză.